1. Context
In contextul economic actual, freelancing-ul este un fenomen din ce în ce mai întâlnit. Sunt foarte multe persoane care au renunțat la un loc de muncă fix în favoarea libertății oferite de freelancing.
De cealaltă parte, angajatorii care oricum întâmpinau dificultăți în găsirea și retenția salariaților valoroși, au găsit în freelanceri o resursă de muncă foarte valoroasă. La aceasta se adaugă și tratamentul fiscal mai favorabil aplicabil sumelor câștigate de freelanceri, indiferent de forma în care își desfășurau activitatea (PFA sau SRL) și putem înțelege pe deplin de ce freelancing-ul este omniprezent în mediul de business și aproape orice companie apelează la freelanceri.
2. Valul recalificării freelancer-ului. Recalificarea contractului de prestări servicii în contract de muncă
Cu toate acestea, un fenomen care începe să ia amploare este recalificarea contractului de prestări servicii încheiat cu freelancer-ul în contract de muncă (atât din perspectiva legislației muncii, cât și din perspectivă fiscală). Sunt nenumărate decizii pronunțate de instanțele române în această direcție în ultimul an.
O astfel de recalificare poate să atragă pentru angajator obligația de a plăti sume considerabile de bani:
– bonusuri și alte beneficii care nu au fost acordate freelancerilor, ci numai salariaților;
– dobânda legală aplicabilă asupra valorii acestor bonusuri sau beneficii;
– impozite și/sau contribuții de asigurări sociale datorate în baza relației de muncă și care nu au fost plătite pe perioada prestării serviciilor de către freelancer (la care se adaugă dobânzi accesorii);
– amenzi aplicate de către ITM pentru muncă nedeclarată.
3. Cum eviți recalificarea
Vestea bună este că recalificarea relației contractuale în relație de muncă poate fi evitată, dacă acorzi atenție unor aspecte esențiale: (1) clauzelor pe care le inserezi în contractul de prestări servicii încheiat cu freelancer-ul; (2) modului în care funcționează relația contractuală cu freelancerul.
În primul rând, trebuie să înțelegi că freelancer-ul nu este un angajat și nu se află sub controlul și coordonarea ta. Prin urmare, trebuie să îți adaptezi modul de lucru și să eviți comportamentul specific unei structuri ierarhice, în care sunt stabilite deadline-uri, instrucțiuni de lucru foarte detaliate sau solicitări obligatorii. Ține minte că un freelancer trebuie să poată refuza desfășurarea unui anumit proiect/task, fără ca aceasta să conducă la sancțiuni disciplinare contractuale.
În același timp, trebuie să te asiguri că freelancer-ul nu este integrat în organizația ta, în sensul că nu face parte dintr-o structură ierarhică (deci nu are nici șefi, nici subalterni) și nici nu îl prezinți în mod uzual ca făcând parte din organizație (prin organigrame, articole, website).
În al doilea rând, trebuie să te asiguri că prevederile contractului de prestări servicii nu reflectă o relație de muncă. Adică nu există clauze care să reglementeze programul de lucru, salariul lunar, zilele libere sau alte elemente specifice unui angajat. Totodată, pentru a evita recalificarea fiscală, va trebui să ai în vedere criteriile reglementate de Codul Fiscal. Astfel, contractul de prestări servicii trebuie să îi permită freelancerului o anumită libertate, precum posibilitatea de a își alege locul din care va presta activitatea, modul în care o va face, utilizarea propriilor resurse (nu îi poți da tu un laptop), inclusiv posibilitatea de a presta serviciile cu ajutorul unor salariați angajați de acesta sau cu ajutorul unor subcontractori.
4. Concluzii
Apelerea la serviciile unui freelancer nu trebuie să te sperie, însă trebuie să acorzi atenție modului în care vei lucra cu acesta și să pregătești un contract de prestări servicii care să fie conform prevederilor legale și practicii recente a instanțelor de judecată.
Image: freepik.com
